Bătrânul ghid și prăpastia – Despre deosebirea dintre păcat și sfințenie
Un grup de turiști tineri și mândri voia să urce pe un traseu montan extrem de periculos, îngust și stâncos, mărginit pe o parte de o prăpastie adâncă și înfricoșătoare. Au angajat un bătrân ghid din zonă, cunoscut de toți pentru înțelepciunea și prudența lui. Înainte de plecare, un tânăr mai curajos din fire l-a întrebat ironic: „Moșule, tu care cunoști muntele ăsta așa de bine, cam cât de aproape de marginea prăpăstiei poți să mergi fără să te prăbușești în gol? Ia spune-ne!”.
Bătrânul s-a uitat lung și grav în ochii lui și i-a răspuns cu o voce fermă: „Flăcăule, un ghid prost și nechibzuit îți va spune că poate merge la un milimetru de margine doar ca să-și arate curajul în fața altora. Eu însă, pentru că prețuiesc viața mea și viața celor pe care îi conduc, merg pe potecă cât mai departe posibil de marginea prăpăstiei, lipit cu tot trupul de stânca tare și sigură”.
În viața duhovnicească de zi cu zi, mulți creștini cochetează periculos cu păcatul. Se întreabă la spovedanie: „Părinte, dacă mă uit la acest film urât, e păcat de moarte? Dacă mint doar un pic ca să mă scot, e grav? Dacă ascult o bârfă mică fără să spun nimic, mă pierd?”. Ei încearcă prostește să meargă pe marginea prăpastiei iadului. Omul înțelept nu se joacă niciodată cu focul! El stă cât mai departe de ocazia de a păcătui, lipit strâns de Stânca Hristos prin rugăciune și paza strictă a minții.
Doamne, ferește pașii mei de marginea păcatului și mă ține lipit de poruncile Tale cele sfinte!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...