Bătrânul care planta măslini – Despre faptele ale căror roade nu le vedem
Un rege mândru trecea cu alaiul printr-un sat și a văzut la marginea drumului un bătrân gâbovit, de peste optzeci de ani, care planta cu mare trudă, cu mâinile pline de pământ, un puiet mic de măslin. Regele s-a oprit calul și i-a spus zâmbind ironic: „Bătrânule, de ce te mai ostenești la vârsta ta? Măslinul crește extrem de încet și face primele roade abia peste zeci de ani. Tu cu siguranță nu vei mai apuca trăiești ca să mănânci din ele, muncești degeaba”.
Bătrânul s-a îndreptat încet de spate, s-a șters de sudoarea de pe frunte și a răspuns înțelept: „O, luminate rege, părinții și bunicii mei au plantat măslini când erau tineri, iar eu am mâncat roadele lor dulci toată viața mea. Acum plantez și eu, la rândul meu, pentru ca fiii, nepoții și cei care vor trece pe acest drum după ce eu nu voi mai fi, să aibă ce mănânce. Viața nu este doar despre mine”.
Cât de egoiști am devenit în lumea de astăzi! Vrem profit rapid, faimă acum, mulțumire pe loc și facem lucruri doar dacă avem un câștig personal imediat. Însă viața creștină adevărată înseamnă să plantezi semințele binelui, ale credinței, ale bunelor maniere și ale educației curate, chiar dacă roadele lor vor fi culese de alții, mult după plecarea noastră. Lasă o moștenire curată în urma ta!
Doamne, curăță sufletul meu de egoism și ajută-mă să fac binele fără să caut răsplată pământească!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...