Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov: Ocrotitorul Bucureștilor și al Țării Românești
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov reprezintă o figură emblematică în spiritualitatea ortodoxă românească, fiind venerat ca ocrotitor al Capitalei și al întregii țări. Viața sa, deși nu este consemnată în detalii ample, este un model de smerenie, asceză și dedicare totală lui Dumnezeu. Se crede că Sfântul Dimitrie a trăit în secolul al XIII-lea, sau în perioada împăraților vlaho-bulgari (secolele XII-XIV), în satul Basarabov (astăzi Basarbovo), situat pe malul râului Lom, în apropiere de Ruse, Bulgaria.
Din puținele informații păstrate prin tradiție, reiese că Sfântul Dimitrie a fost un om simplu, un păstor de vite, care și-a dedicat existența rugăciunii și postului. O legendă cunoscută menționează că, într-o zi, a călcat din greșeală pe un cuib de pasăre, strivind puii. Simțindu-se vinovat, și-a pedepsit piciorul, nemaiîncălțându-l timp de trei ani, nici vara, nici iarna. Ulterior, a îmbrăcat haina monahală la o mănăstire aflată într-o peșteră, nu departe de satul său, unde a petrecut în post și rugăciune până la sfârșitul vieții. Cunoscându-și dinainte sfârșitul, Cuviosul s-a așezat între două lespezi de piatră, pe malul râului Lom, și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Descoperirea și Aducerea Moaștelor în București
Moaștele Sfântului Dimitrie au rămas mult timp ascunse sub apele râului Lom, fiind descoperite în mod miraculos în jurul anului 1769, după o inundație puternică. Tradiția spune că o tânără bolnavă, chinuită de un duh necurat, a avut o vedenie în care sfântul i-a promis vindecarea dacă părinții ei îl vor scoate din apă. Astfel, moaștele neputrezite au fost găsite și așezate într-o biserică din satul natal, Basarabov.
Momentul crucial pentru istoria Sfântului Dimitrie cel Nou și a Bucureștilor a avut loc în timpul Războiului Ruso-Turc din anii 1768-1774. În anul 1774, generalul rus Petru Saltikov (sau Ivan Saltîkov), pentru a proteja sfintele moaște de profanare, le-a luat de la Basarabov cu intenția de a le duce în Rusia. Pe drumul său prin București, Mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, împreună cu boierii și negustorul Hagi Dimitrie, au implorat generalul să lase moaștele în Capitală, ca o mângâiere pentru suferințele poporului român. Cererea a fost acceptată, iar împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a permis ca sfintele moaște să rămână în București. Totuși, mâna dreaptă a sfântului a fost trimisă la Kiev, unde se păstrează și astăzi în Lavra Pecerska.
Astfel, pe 13 iulie 1774, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov au fost așezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană, actuala Catedrală Patriarhală din București, unde se află și astăzi. De atunci, Sfântul Dimitrie a devenit ocrotitorul oficial al Capitalei și al întregii Țări Românești, fiind canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955.
Cinstirea Sfântului Dimitrie cel Nou în Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov în fiecare an, pe data de 27 octombrie. Această zi este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, fiind una dintre cele mai importante sărbători din spiritualitatea românească.
Pelerinajul de la Catedrala Patriarhală
În preajma sărbătorii, mii de credincioși din toate colțurile țării și chiar din străinătate vin în pelerinaj la Catedrala Patriarhală din București pentru a se închina sfintelor sale moaște. Acest pelerinaj anual, cunoscut sub numele de "Calea Sfinților", este un moment de profundă comuniune spirituală, de rugăciune și de mărturisire a credinței. Credincioșii stau la rând ore întregi pentru a atinge racla cu moaștele sfântului, a se ruga și a cere ajutorul său în diverse nevoi.
Slujbele religioase oficiate în această perioadă sunt de o solemnitate aparte, culminând cu Sfânta Liturghie arhierească din ziua de 27 octombrie. Acatistul și Paraclisul Sfântului Dimitrie cel Nou sunt citite frecvent, aducând alinare și speranță celor care le ascultă cu evlavie.
Informații practice
- Data sărbătorii: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov este sărbătorit anual pe 27 octombrie. De asemenea, începând cu anul 2024, Biserica Ortodoxă Română a instituit o nouă sărbătoare pe 13 iulie, dedicată aducerii moaștelor Sfântului la București.
- Locul moaștelor: Sfintele sale moaște se află permanent în Catedrala Patriarhală din București, pe Dealul Mitropoliei.
- Accesul la moaște: Racla cu moaștele este accesibilă credincioșilor zilnic, în timpul programului de funcționare al Catedralei. În preajma sărbătorii din 27 octombrie, racla este scoasă într-un baldachin special amenajat în curtea Catedralei, pentru a facilita accesul unui număr mare de pelerini.
- Semnificație spirituală: Credincioșii se roagă Sfântului Dimitrie pentru sănătate, pentru ajutor în ispite, pentru pace în familii și pentru ocrotirea țării de calamități și războaie. Numeroase minuni, inclusiv vindecări de boli, oprirea epidemiilor (ciumă, holeră) și aducerea ploii în perioade de secetă, sunt atribuite intercesiunii sale.
Tradiții și obiceiuri
Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov, pe 27 octombrie, este înconjurată de o serie de tradiții și obiceiuri specifice, în special în București și în zonele învecinate.
- Pelerinajul: Cel mai important obicei este pelerinajul anual la Catedrala Patriarhală, o expresie a credinței colective și a solidarității spirituale.
- Târguri și iarmaroace: În trecut, în jurul sărbătorii Sfântului Dimitrie, se organizau târguri și iarmaroace, în special în zona Dealului Mitropoliei, marcând sfârșitul sezonului agricol și începutul pregătirilor pentru iarnă.
- Pomana și faptele de milostenie: Ca la orice sărbătoare importantă, credincioșii sunt îndemnați să facă fapte de milostenie, să ajute pe cei nevoiași și să împartă pomană pentru sufletele adormiților, în special pentru cei care poartă numele Sfântului Dimitrie.
- Numele Dimitrie/Dumitru: Mulți români poartă numele Dimitrie, Dumitru, Dumitra, Demetra, iar sărbătoarea de pe 27 octombrie este și o zi de onomastică, prilej de bucurie și de felicitări. [cite: 6,
