Sf. Xenia din Sankt Petersburg

Sfântă rusă din secolul al XVIII-lea (născută între 1719-1731, adormită în Domnul în jurul anului 1803). După moartea subită a soțului ei, colonelul Andrei Teodorovici Petrov, la vârsta de 26 de ani, Xenia a renunțat la bunurile lumești, și-a îmbrăcat hainele soțului și a început să se prezinte ca Andrei, afirmând că Xenia a murit. A trăit ca o „nebună pentru Hristos” timp de aproximativ 45 de ani, rătăcind pe străzile Sankt Petersburgului și rugându-se în secret. A fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă în 1988.

Numele Xenia provine din greacă, unde „xenia” înseamnă „ospitalitate” sau „relație prietenoasă cu străinii”. Interpretarea vieții sale ca o alegere de a fi „străină” de propria identitate și de confortul lumesc se aliniază cu sensul numelui și cu calea ei ascetică.

Credincioșii vizitează mormântul Sfintei Xenia din cimitirul Smolensk din Sankt Petersburg, considerat un loc de pelerinaj. Se obișnuiește să se lase bilețele cu rugăciuni la capela ei și să se ia pământ de la mormânt, despre care se crede că aduce vindecare. Vizitele ei în case erau considerate o binecuvântare, iar mamele se bucurau când se ruga sau săruta copiii.

Sfânta Xenia este reprezentată în icoane purtând hainele de ofițer ale soțului ei, adesea în culorile roșu și verde, cu o expresie blândă și detașată. Această reprezentare, care include adoptarea identității masculine a soțului, este distinctivă în iconografia ortodoxă.

Troparul Sfintei Xenia subliniază iubirea ei pentru sărăcia lui Hristos, prin care a rușinat nebunia lumii și a primit puterea divină prin smerenia Crucii. Prin darul facerii de minuni, ea este rugătoare pentru izbăvirea noastră de rău prin pocăință.