†) Sf. Voievod Ștefan cel Mare

Ștefan al III-lea (1438-1504) a fost domn al Moldovei timp de 47 de ani (1457-1504), reprezentând cea mai lungă domnie din epoca medievală românească. A câștigat aproximativ 34 din cele 36-37 de bătălii purtate, inclusiv victoria decisivă de la Vaslui (Podul Înalt) din 10 ianuarie 1475 împotriva otomanilor, unde armata sa de circa 40.000 de oșteni a înfruntat o forță otomană estimată la 120.000. A ctitorit numeroase biserici și mănăstiri, peste 40 conform unor surse, printre care cele de la Putna, Voroneț și Neamț. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 20 iunie 1992, cu proclamarea la Mănăstirea Putna pe 2 iulie 1992, sub titlul de 'Sfântul Voievod Ștefan cel Mare'. A trecut la cele veșnice la 2 iulie 1504.

Numele Ștefan provine din grecescul 'Stephanos', care înseamnă 'cunună' sau 'coroană'. În contextul hagiografic, se interpretează ca o coroană omenească transformată în coroană de sfânt prin biruințe militare și ctitorii.

Anual, pe 2 iulie, are loc un pelerinaj la Mănăstirea Putna, unde se află mormântul Sfântului Voievod. Mii de credincioși, inclusiv tineri din țară și din diaspora, participă la slujbe și evenimente culturale dedicate comemorării sale.

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare este adesea reprezentat în armură medievală moldovenească, purtând o cruce și o spadă, sau o machetă de biserică, simbolizând rolul său de apărător al țării cu arma și de ctitor de lăcașuri sfinte.

Voievodul care a ctitorit o biserică după fiecare victorie ne arată că gloria omenească nu ține dacă nu e sfințită — el a transformat fiecare bătălie într-un act de mulțumire față de Dumnezeu.