Sf. Tavita

Tavita din Ioppe (astăzi Jaffa, Israel), a trăit în secolul I și este cunoscută ca fiind prima persoană înviată de Sfântul Apostol Petru, conform relatării din Faptele Apostolilor 9:36-43. Era o ucenică a lui Hristos, dedicată faptelor de caritate, în special confecționării de haine pentru săraci și văduve. După ce a murit, Sfântul Petru a fost chemat, a îngenuncheat, s-a rugat și i-a poruncit: „Tavita, scoală-te!”, moment în care ea și-a deschis ochii și a revenit la viață.

Numele Tavita provine din aramaicul 'Tabitha', însemnând "căprioară". În greacă, numele ei este "Dorca", având aceeași semnificație. Este cunoscută ca fiind prima persoană înviată de un apostol.

Iconografia o prezintă adesea pe Sfânta Tavita ca o femeie simplă, zăcând în pat, cu Sfântul Petru alături, rugându-se, ilustrând momentul învierii sale la cuvântul apostolului.

Troparul subliniază că Sfânta Tavita, prin învierea sa la cuvântul Sfântului Petru, demonstrează puterea lui Dumnezeu de a ridica pe cel mai simplu om și că faptele bune săvârșite în viață nu sunt uitate.