† Târnosirea bisericii Învierii din Ierusalim
Sinteză
Pomenirea sfințirii Basilicii Sfântului Mormânt din Ierusalim, sărbătorită pe 13 septembrie 335 d.Hr.. Aceasta a fost construită la inițiativa Sfintei Elena și prin porunca împăratului Constantin cel Mare, pe locul considerat cel mai sfânt al creștinismului, unde Hristos a fost răstignit, a murit și a înviat. Sfințirea basilicii a transformat acest loc venerat anterior în secret într-un centru major de pelerinaj creștin mondial.
Etimologie
Numele de „Basilica Învierii” provine din grecescul „Anastasis”, care înseamnă „Învierea”. Aceasta a fost prima basilică monumentală construită pe locul Sfântului Mormânt, ctitorită de mama împăratului, și a servit drept model arhitectural pentru multe alte biserici.
Știați că?
Construcția basilicii Sfântului Mormânt a început în jurul anului 326 d.Hr., la aproximativ 293 de ani după Învierea lui Hristos (c. 33 d.Hr.). Locul Sfântului Mormânt fusese acoperit de un templu păgân închinat zeiței Venus, ridicat de împăratul Hadrian în jurul anului 135 d.Hr., care a stat acolo aproape două secole înainte de a fi demolat.
Iconografie
Basilica Sfântului Mormânt, în forma sa originală din secolul al IV-lea, era o construcție grandioasă și un simbol al victoriei creștinismului. Sfințirea sa a fost un eveniment de amploare, la care au participat episcopi din numeroase regiuni.
Tropar parafrazat
Textul furnizat este o reflecție teologică. Troparul specific praznicului vorbește despre Dumnezeu care a arătat frumusețea Locașului Său cel Sfânt, întărindu-l în veci. Ideea că sacralitatea Mormântului preexistă construcției este corectă, locul fiind venerat de creștini încă de la început.