Sf. Tamara

Regina Tamara a Georgiei (1184-1213), supranumită de supuși 'Regele regilor și regina reginelor', a condus Georgia în perioada sa de apogeu medieval. A extins teritoriul regatului și a patronat arta și literatura. A obținut victorii militare semnificative, inclusiv la Basiani (1203), și a contribuit la înființarea Imperiului de Trapezunt în 1204. A fost canonizată de Biserica Ortodoxă Georgiană.

Numele Tamara este de origine ebraică, derivat din 'Tamar', care înseamnă 'palmier' sau 'curmal'. A devenit popular în Georgia și Europa de Est datorită asocierii cu Regina Tamara, simbolizând grația, puterea și prosperitatea.

Sfânta Tamara este pomenită pe 1 mai (stil vechi) sau 14 mai (stil nou). Este venerată ca tămăduitoare de boli și este considerată patroana poeților și scriitorilor. A abolit pedeapsa capitală și tortura corporală. Locul exact al mormântului său rămâne un mister.

Este reprezentată ca regină în veșminte imperiale georgiene, purtând coroană și sceptru, adesea ținând o Evanghelie, simbolizând atât puterea lumească, cât și credința sa profundă.

Regina care și-a iubit poporul ca pe propriii copii, conducând cu dreptate și credință, ne arată că sfințenia poate fi trăită și în sala tronului, nu doar în mănăstiri, prin viața sa angelic trăită în timpul domniei.