Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului
Sinteză
Opt zile după Naștere, Pruncul Iisus primește numele Său, Iisus, conform Legii Vechiului Testament. Acest gest Îl integrează în poporul Israel și confirmă umanitatea Sa deplină, contracarând ereziile docete. Este prima sărbătoare împărătească a anului nou civil, amintind de smerenia și supunerea lui Hristos față de Lege, pe care a venit să o împlinească și să o desăvârșească.
Etimologie
Numele sărbătorii descrie evenimentul biblic. Termenii „Bogoiavlenie” și „Theophania” se referă la Bobotează. Tăierea împrejur era un ritual iudaic de includere în comunitate și semn al legământului cu Dumnezeu.
Tradiții
De 1 ianuarie nu se face curățenie, nu se împrumută bani, nu se dă nimic din casă, ca să nu plece norocul. Prima persoană care intră în casă trebuie să fie bărbat.
Știați că?
Această zi marca în Roma antică și Anul Nou, sărbătorit în cinstea lui Ianus — zeul ușilor și al începuturilor. Creștinii au suprapus o semnificație nouă peste o zi deja specială.
Iconografie
Icoana prezintă Pruncul Iisus în timpul ritualului tăierii împrejur, adesea cu un preot sau circumcizor (uneori identificat ca Zaharia) și cu Maica Domnului și Iosif privind. Nu este o scenă rară, ci o reprezentare specifică a acestui praznic.
Tropar parafrazat
Cel care s-a supus Legii pe care El Însuși a dat-o ne arată că sfințenia nu înseamnă a fugi de viață, ci a o umple de sens.