Sf. Sfințit Mc. Vlasie, ep. Sevastiei

Episcop al Sevastiei (Armenia), sec. III-IV, care s-a retras în munți de frica persecuțiilor și trăia în peșteri unde animalele sălbatice veneau să fie binecuvântate. Patron popular al animalelor și al sănătății gâtului.

Numele Vlasie provine din grecescul 'Blasios' sau latinescul 'blaesus', ambele având sensul de 'bâlbâit' sau 'cu defect de vorbire'. Este considerat ironic faptul că un sfânt cu un astfel de nume este patronul sănătății gâtului și al vorbirii corecte.

Ziua Sfântului Vlasie este dedicată protecției animalelor domestice și a gospodăriilor. Se crede că cine se roagă Sfântului Vlasie nu va sărăci niciodată și este considerat ocrotitorul bogăției familiei, ajutând și la recuperarea lucrurilor pierdute. De asemenea, este protectorul păsărilor de pădure și al femeilor gravide, fiind invocat pentru nașterea de copii sănătoși și pentru protecția ochilor.

Episcop retras într-o peșteră, înconjurat de animale sălbatice (lupi, urși) venind blânde la el, cu mâna ridicată în binecuvântare.

Parafraza reflectă o învățătură spirituală desprinsă din viața sfântului, anume că sfințenia are puterea de a transforma natura lucrurilor, inclusiv a fiarelor sălbatice care veneau la el pentru binecuvântare. Troparul liturgic (glasul 4) îl laudă ca părtaș al obiceiurilor apostolilor și mărturisitor al adevărului până la sânge.