Sf. sfințit Mc. Timotei, ep. Prusei

Episcop al Prusei (Bitinia, Asia Mică) în secolul al IV-lea, Sfântul Timotei a fost martirizat sub împăratul Iulian Apostatul în anul 362. A fost arestat pentru propovăduirea credinței creștine și, refuzând să renunțe la Hristos, i s-a tăiat capul în temniță, la porunca împăratului. Persecuția iulianică, deși scurtă, a fost considerată insidioasă, căutând să submineze creștinismul mai degrabă decât să ucidă direct.

Timotei din greacă 'Timotheos' = cel care-L cinstește pe Dumnezeu ('time' = cinste + 'theos' = Dumnezeu). Același nume cu ucenicul Sfântului Pavel — cinstind același Dumnezeu cu aceeași consecvență.

Locul său de înmormântare a devenit un centru de pelerinaj unde se săvârșeau minuni, iar moaștele sale au fost ulterior mutate la Constantinopol. O rânduială specială se ținea anual în cinstea sa la Biserica Sfânta Sofia. Este considerat și apărător al casei și al recoltei.

Este reprezentat ca episcop, purtând veșminte arhierești și, adesea, cu o sabie sau un simbol al decapitării, ca referință la martiriul său. Palma de martir este, de asemenea, un atribut comun.

Troparul său, împreună cu al altor mucenici, subliniază că prin puterea lui Dumnezeu, sfinții au dobândit cununile nestricăciunii, învingând chinuitorii și zdrobind îndrăznelile demonilor.