Sf. Sfințit Mc. Ipolit, ep. Romei

Sfântul Ipolit a fost un teolog și scriitor bisericesc roman din secolul al III-lea, considerat primul antipapă din istorie. A contestat autoritatea papilor Zefirinus și Calixt I, dar s-a reconciliat cu Biserica înainte de a muri martir în exil, fiind cinstit ca sfânt.

Ipolit provine din grecescul Hippolytos, însemnând „cel care dezleagă caii” sau „eliberatorul cailor” (din hippos = cal și lyo = a dezlega/a desface).

Nu sunt documentate tradiții specifice asociate cu Sfântul Ipolit în Ortodoxia română, în afara prăznuirii sale anuale.

Este reprezentat adesea în veșminte episcopale. Conform Erminiei picturii bizantine, este zugrăvit tânăr, cu barbă puțină. O statuie antică îl înfățișează stând pe scaun.

Troparul subliniază că, fiind părtaș scaunelor apostolilor și învățând cuvântul adevărului, a răbdat până la sânge. Viața sa, marcată de controverse și reconciliere, apoi de martiriu, ilustrează că sfințenia poate fi atinsă prin întoarcere și jertfă pentru credință.