Sf. Sfințit Mc. Haralambie
Sinteză
Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie a fost episcop în Magnezia, Asia Mică, în secolele II-III. A fost martirizat la vârsta de 113 ani, în timpul împăratului Septimiu Sever. În timpul torturilor, unii dintre chinuitori s-au convertit la creștinism, impresionați de credința sa. Sfântul a murit rugându-se pentru cei ce-l prigoneau și pentru ocrotirea locurilor unde vor ajunge moaștele sale de foamete și boli. Este un patron popular împotriva ciumei și a altor epidemii.
Etimologie
Numele Haralambie provine din grecescul 'Charalampos' (Χαράλαμπος), format din 'chara' (bucurie, har) și 'lampos' (lumină, strălucire), însemnând 'cel care strălucește de bucurie' sau 'lumină harică'.
Tradiții
De Sfântul Haralambie, credincioșii duc la biserică colivă și colaci pentru a fi sfințite și împărțite, iar casele și animalele sunt stropite cu agheasmă pentru sănătate. Se consideră zi de odihnă, fără muncă grea, dedicată rugăciunii pentru sănătate și protecția animalelor, deoarece se crede că sfântul ține ciuma legată în lanț.
Știați că?
În timpul ciumei lui Caragea din 1813, când la București mureau peste 300 de oameni zilnic, credincioșii s-au rugat Sfântului Haralambie, iar epidemia s-a oprit. În iconografia populară, sfântul este adesea reprezentat ținând bolile, personificate ca un schelet sau un monstru, legate în lanțuri.
Iconografie
Sfântul Haralambie este reprezentat în veșminte episcopale, legând cu lanțuri bolile personificate ca duhuri sau monștri. Chipul său este adesea senin și luminos, chiar și la vârsta înaintată de 113 ani, simbolizând puterea credinței sale în fața suferinței.
Tropar parafrazat
Cel care a murit rugându-se pentru torționarii săi ne arată că iubirea de dușmani nu e teorie — e practica supremă a credinței.