Sf. Sfințit Mc. Clement, ep. Romei

Sfântul Clement I, al patrulea episcop al Romei (după Sfântul Petru, Linus și Anaclet), a trecut la cele veșnice în jurul anului 99 d.Hr. A fost ucenic al Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Este autorul „Epistolei I către Corinteni”, considerată cel mai vechi text creștin extra-biblic, scrisă în jurul anului 96 d.Hr. A murit martir, fiind aruncat în Marea Neagră cu o ancoră legată de gât, în timpul exilului său în Chersonesus (Crimeea).

Numele Clement provine din latinescul „clemens”, însemnând blând, milostiv. Această etimologie reflectă caracterul său și stilul său de scriere, marcat de o blândețe intelectuală remarcabilă, vizibilă în prima sa scrisoare de autoritate episcopală.

Conform tradiției, la locul martiriului său din Marea Neagră, apa se retrăgea anual, permițând credincioșilor să ajungă pe uscat la mormântul său subacvatic. O altă tradiție relatează minunea unui copil uitat acolo, care a fost găsit nevătămat un an mai târziu, hrănit de sfânt.

Sfântul Clement este adesea reprezentat ca un episcop bătrân, având o ancoră la picioare, simbol al martiriului său prin înec. De asemenea, în icoane poate fi înfățișat ținând o Evanghelie în mână, ca semn al rolului său de propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu.

Episcopul aruncat în mare cu ancora ne arată că fondatorii Bisericii nu au beneficiat de bunăstare — ci au primit proba cea mai dura.