Sf. Sfințit Mc. Antim, episcopul Nicomidiei

Sfântul Antim a fost episcop al Nicomidiei la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor sub împărații Dioclețian și Maximian. La începutul marii persecuții, s-a ascuns într-un sat din apropiere, de unde îi întărea pe credincioși prin scrisori. Când soldații au fost trimiși să-l prindă, i-a întâmpinat, le-a oferit ospitalitate și apoi s-a dezvăluit, convertindu-i și botezându-i. A refuzat să mintă și a mers de bunăvoie

Antim din greacă 'Anthimos' = cel cu flori ('anthos' = floare). Un episcop cu un nume de primăvară care a ales moartea iernii persecuției, înflorind spiritual până la capăt.

Episcop cu un ramur de flori și palma de martir — contrastul între delicatețea numelui și duritatea morții.

Episcopul care s-a prezentat singur la moarte ne arată că curajul credinței nu fuge de ceea ce-i este hărăzit — ci îl întâmpină cu fruntea sus.