Sfinții 7 tineri din Efes

Șapte tineri creștini din Efes, care au trăit în secolul al III-lea, s-au ascuns într-o peșteră pentru a scăpa de persecuțiile împăratului Deciu. Acolo, ei au adormit în mod miraculos timp de aproximativ 200 de ani, trezindu-se în vremea împăratului Teodosie al II-lea (secolul al V-lea), când creștinismul devenise deja religia dominantă a Imperiului. După trezire, unul dintre ei a mers în cetate pentru a cumpăra pâine, moment în care a fost descoperită minunea. Ei au vorbit cu oamenii, confirmând adevărul Învierii morților, și au adormit apoi definitiv în Domnul, după câteva zile.

'Efes' este cetatea unde a locuit și a fost înmormântat Sfântul Ioan Evanghelistul, având o comunitate creștină timpurie, fondată în secolul I. Cei Șapte Tineri sunt un simbol al Învierii morților, minunea lor având scopul de a întări credința în acest adevăr fundamental.

Sfinții 7 tineri din Efes sunt sărbătoriți în calendarul ortodox de două ori pe an: pe 4 august și pe 22 octombrie. În spațiul catolic de limbă germană, sărbătoarea lor de pe 27 iunie (Siebenschläfertag) este asociată cu o superstiție meteorologică. Ei sunt invocați ca mijlocitori pentru cei care suferă de insomnie.

Sfinții sunt reprezentați adesea ca șapte tineri adormiți într-o peșteră, alături de câinele lor, numit uneori Kratim. Iconografia lor subliniază somnul miraculos care prefigurează învierea morților.

Cei care au dormit 200 de ani și s-au trezit în Împărăție ne arată că moartea e un somn pe care Dumnezeu îl poate întrerupe oricând.