Sfinții 7 frați Mucenici Macabei

Cei șapte frați Macabei, împreună cu mama lor Solomoni și dascălul Eleazar, au trăit în secolul al II-lea î.Hr., în timpul domniei regelui sirian Antioh IV Epifan (175-164 î.Hr.). Ei au fost torturați pentru că au refuzat să mănânce carne de porc, interzisă de Legea mozaică. Eleazar, un bătrân de 90 de ani, a murit primul, dând exemplu de credință. Cei șapte frați au fost uciși pe rând, fiecare fiind încurajat de mama lor să nu renunțe la credință. Solomoni a murit la scurt timp după fiii ei, lângă trupurile acestora.

Numele 'Macabei' provine din ebraicul 'Makkabi' (מכבים), care înseamnă 'ciocanul'. Inițial, a fost o poreclă pentru Iuda, fiul lui Matatia. Sfinții mucenici sunt numiți 'Macabei' deoarece martiriul lor a avut loc în timpul revoltei Macabeilor, fără a fi direct legați de dinastia Macabeilor.

Ziua de 1 august este cunoscută în credința populară ca 'Macaveiul Ursului' sau 'Ziua Ursului'. Este asociată cu începutul perioadei de împerechere a urșilor, cu primele semne ale răcirii vremii și cu sfințirea apelor, a grădinilor și a semințelor pentru recolte.

Iconografia îi prezintă pe cei șapte frați tineri alături de mama lor, Solomoni, adesea cu dascălul Eleazar. Scenele de martiriu pot include tăierea mâinilor sau a limbii, iar expresiile lor denotă curaj senin în fața suferinței. Este un exemplu rar de martiriu colectiv al unei familii.

Familia care a ales moartea pentru a nu trăda Legea lui Dumnezeu ne arată că fidelitatea spirituală este mai presus de viața pământească. Prin suferințele lor, sfinții ne îndeamnă să cerem milostivire și vindecare de la Dumnezeu.