Sfinții 45 de Mc. din Nicopolea Armeniei

Cei 45 de martiri din Nicopolea Armeniei au pătimit în anul 319, sub împăratul Liciniu. Grupul era format din creștini, inclusiv căpetenii ale cetății precum Leontie, Mavrichie, Daniil, Antonie și Alexandru, la care s-au alăturat și doi gardieni convertiți, Meneu și Virilad. Ei au mărturisit de bunăvoie credința în Hristos, refuzând apostazia. După ce le-au fost tăiate mâinile și picioarele, trupurile lor au fost aruncate în foc. Moaștele lor au fost recuperate de credincioși, iar ulterior, pe locul martiriului, a fost zidită o biserică în cinstea lor.

Numele 'Nicopole' provine din limba greacă, 'Nikopolis', și înseamnă 'cetatea victoriei' ('nike' = victorie + 'polis' = cetate).

O tradiție importantă legată de acești sfinți este cinstirea moaștelor lor, care au fost recuperate de credincioși după martiriu. De asemenea, o biserică a fost zidită în cinstea lor pe locul suferinței, după încetarea persecuțiilor.

Sfinții 45 de Mucenici sunt adesea reprezentați în icoane ca un grup de bărbați, uneori în flăcări, simbolizând modul lor de martiriu.

Mucenicii Tăi, Doamne, prin nevoințele lor, au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, cununile nestricăciunii. Căci având puterea Ta, pe chinuitori i-au învins și au zdrobit îndrăznirile neputincioase ale demonilor. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.