Sfinții 45 de Mc. din Nicopolea Armeniei
Sinteză
Cei 45 de martiri din Nicopolea Armeniei au pătimit în anul 319, sub împăratul Liciniu. Grupul era format din creștini, inclusiv căpetenii ale cetății precum Leontie, Mavrichie, Daniil, Antonie și Alexandru, la care s-au alăturat și doi gardieni convertiți, Meneu și Virilad. Ei au mărturisit de bunăvoie credința în Hristos, refuzând apostazia. După ce le-au fost tăiate mâinile și picioarele, trupurile lor au fost aruncate în foc. Moaștele lor au fost recuperate de credincioși, iar ulterior, pe locul martiriului, a fost zidită o biserică în cinstea lor.
Etimologie
Numele 'Nicopole' provine din limba greacă, 'Nikopolis', și înseamnă 'cetatea victoriei' ('nike' = victorie + 'polis' = cetate).
Tradiții
O tradiție importantă legată de acești sfinți este cinstirea moaștelor lor, care au fost recuperate de credincioși după martiriu. De asemenea, o biserică a fost zidită în cinstea lor pe locul suferinței, după încetarea persecuțiilor.
Știați că?
Peste 40 de creștini, inclusiv căpetenii ale cetății, s-au prezentat de bunăvoie în fața persecutorilor pentru a-și mărturisi credința. În închisoare, un înger al Domnului le-a apărut, vestindu-le sfârșitul nevoinței și înscrierea numelor lor în ceruri. Doi dintre gardienii închisorii, Meneu și Virilad, s-au convertit la creștinism după ce au fost martori la aceste evenimente și au ales să moară alături de ei.
Iconografie
Sfinții 45 de Mucenici sunt adesea reprezentați în icoane ca un grup de bărbați, uneori în flăcări, simbolizând modul lor de martiriu.
Tropar parafrazat
Mucenicii Tăi, Doamne, prin nevoințele lor, au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, cununile nestricăciunii. Căci având puterea Ta, pe chinuitori i-au învins și au zdrobit îndrăznirile neputincioase ale demonilor. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.