Sfinții 33 de Mc. din Melitina
Sinteză
Sfinții 33 de Mucenici din Melitina au suferit martiriul în timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian, în jurul anilor 290-298 d.Hr., în Melitina, Armenia Mică (Capadocia). Principalul dintre ei a fost Sfântul Ieron, un plugar creștin care a refuzat să se înroleze în armata romană și să aducă jertfe idolilor. El a fost arestat împreună cu alți treizeci și doi de creștini, care au mărturisit credința în Hristos și au fost supuși la chinuri, inclusiv tăierea mâinii Sfântului Ieron. Toți au fost decapitați în afara cetății Melitinei.
Etimologie
Numărul treizeci și trei, deși nu este o etimologie a numelui, este uneori asociat simbolic cu vârsta lui Hristos la Răstignire, o coincidență numerică purtată de acești ostași martiri.
Știați că?
Unul dintre cei 33, Victor, rudă cu Sfântul Ieron, s-a lepădat de credință sub tortură. Capul Sfântului Ieron a fost răscumpărat de un creștin bogat, pe nume Crisant, care i-a construit ulterior o biserică. Mâna tăiată a Sfântului Ieron a fost dusă mamei sale oarbe. Moaștele lor au fost descoperite neputrezite în timpul domniei împăratului Iustinian.
Iconografie
Sfinții 33 de Mucenici sunt reprezentați în icoane ca soldați, adesea purtând uniformă romană, și cu palme de martiri, simbol al biruinței lor spirituale.
Tropar parafrazat
Cei 33 de soldați care au ales moartea împreună, prin nevoințele lor și tăria credinței, au dobândit cununile nestricăciunii, arătând că solidaritatea în Hristos are o forță multiplicatoare în biruința asupra chinurilor și a demonilor.