Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei

Sfântul Ignatie Teoforul (c. 35-107) a fost al treilea episcop al Antiohiei, succedându-i Sfântului Evod, și ucenic al Sfinților Apostoli Ioan și Petru. Condamnat la moarte la Roma sub împăratul Traian, a fost transportat legat prin Asia Mică. Pe parcursul acestei călătorii, a scris șapte epistole autentice adresate comunităților creștine din Efes, Magnesia, Tralles, Roma, Filadelfia, Smirna și Sfântului Policarp. A fost sfâșiat de lei în amfiteatrul din Roma. Epistolele sale sunt considerate documente esențiale pentru înțelegerea credinței creștine timpurii din secolul al II-lea.

Numele Ignatie provine din latinescul 'Ignatius', însemnând 'cel de foc' sau 'înfocatul', de la 'ignis' (foc). 'Teoforul' este un termen grecesc care se traduce prin 'purtătorul de Dumnezeu' sau 'cel purtat de Dumnezeu', referindu-se fie la faptul că purta pe Dumnezeu în inima sa, fie la tradiția că a fost copilul luat în brațe de Mântuitorul Hristos.

În tradiția românească, ziua de 20 decembrie, când este prăznuit Sfântul Ignatie, este cunoscută și ca 'Ignatul' sau 'tăierea porcului de Ignat'. De asemenea, se spune că Sfântul Ignatie a rânduit cântarea antifonică (în două cete) în biserici, după o vedenie cu cete îngerești.

Iconografia îl prezintă adesea pe Sfântul Ignatie ca episcop, uneori în lanțuri, cu o carte sau un sul în mână, simbolizând scrierile sale teologice. Leii sunt frecvent prezenți în fundal, evocând martiriul său în amfiteatrul roman.

Episcopul care a scris învățături teologice profunde în timp ce se îndrepta spre martiriul prin fiare ne arată că moartea poate fi un prilej pentru cele mai clare și inspirate gânduri.