Sf. Sfinţit Mc. Antipa, episcopul Pergamului

Sfântul Sfințit Mucenic Antipa a fost episcop al Pergamului, o cetate din Asia Mică, în secolul I, în timpul împăratului Domițian. A fost hirotonit de Sfinții Apostoli, fiind considerat ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul. Este menționat în Cartea Apocalipsei (2:13) ca „martorul Meu cel credincios”. A suferit martiriul fiind ars într-un taur de bronz înroșit. Este cinstit ca ocrotitor al celor ce suferă de dureri de dinți.

Numele Antipa provine din greacă, de la 'Antipatros', având semnificația de 'cel împotriva tatălui' sau 'cel asemănător tatălui'. În context creștin, se interpretează ca un paradox, referindu-se la cel care, prin viața sa, s-a asemănat Tatălui Ceresc.

În calendarul popular, Sfântul Antipa este integrat ca tămăduitor al durerilor de dinți și de măsele. Se spune că, înainte de moarte, sfântul s-a rugat ca cei ce-l vor pomeni să fie feriți de patimi, de boli și de nesuferita durere a dinților.

Iconografia îl prezintă pe Sfântul Antipa ca un episcop bătrân, adesea înfățișat în mijlocul flăcărilor sau în interiorul taurului de bronz, instrumentul martiriului său. Chipul său este adesea senin, simbolizând curajul și pacea spirituală în fața suferinței.

Troparul său îl laudă pe Sfântul Antipa, Sfințitul Mucenic, pentru că a surpat înșelăciunile idolilor și a călcat puterea demonilor, mărturisind cu îndrăznire pe Hristos. Prin aceasta, a devenit cetățean al cerurilor și aduce rugăciuni pentru noi, dăruind darul tămăduirilor.