†) Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena

Constantin cel Mare (272-337) a fost primul împărat roman care a adoptat creștinismul. A emis Edictul de la Milano în anul 313, prin care a acordat libertate religioasă creștinilor, punând capăt persecuțiilor ce duraseră aproximativ 250 de ani. Mama sa, Elena (născută în jurul anului 248/249, decedată în 328/329), a descoperit Sfânta Cruce la Ierusalim în anul 326. Deși a fost botezat abia pe patul de moarte, Constantin a avut un rol crucial în transformarea Imperiului Roman într-un stat creștin.

Constantin provine din latinescul „Constantinus”, însemnând „cel statornic” sau „ferm”. Elena își are originea în grecescul „Helene”, cu semnificația de „torță”, „lumină strălucitoare” sau „rază de soare”.

Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, este o zi de mare bucurie. Credincioșii care poartă aceste nume sau derivate ale lor își serbează onomastica, oferind flori și organizând mese festive. În unele zone rurale, se evită munca pământului pentru a proteja recoltele.

Sfântul Constantin este adesea reprezentat în armură imperială, ținând o cruce în mâna dreaptă și sceptrul imperial în stânga. Sfânta Elena este înfățișată cu coroană pe cap și cu Sfânta Cruce în brațe, simbolizând descoperirea acesteia.

Mama care a plecat să caute Crucea la 80 de ani și fiul care a schimbat un imperiu cu un semn ne arată că nici vârsta și nici puterea nu sunt obstacole în calea lucrării lui Dumnezeu.