Scoaterea Sfintei Cruci

Pe 1 august, o părticică din lemnul Sfintei Cruci era scoasă din Palatul Imperial din Constantinopol și purtată în procesiune solemnă prin oraș timp de două săptămâni, până pe 14 august. Această rânduială avea scopul de a binecuvânta cetatea și de a proteja locuitorii de boli și epidemii, în special în căldurile lunii august. Obiceiul a fost instituit în secolul al XII-lea, comemorând victorii militare obținute cu ajutorul Crucii și amintind de descoperirea ei de către Sfânta Elena și de arătarea ei Sfântului Împărat Constantin.

'Scoaterea' se referă la procesiunea publică cu Crucea. 'Sfânta Cruce' este lemnul Crucii pe care a murit Hristos, o relicvă creștină de mare preț, păstrată în tezaurul imperial al Constantinopolului.

1 august este cunoscută popular ca 'Macaveiul Ursului' sau 'Ziua Ursului'. În această zi se sfințesc apele, izvoarele și fântânile. Se crede că apa sfințită, împreună cu puterea Sfintei Cruci, vindecă bolile și protejează de duhurile rele. De asemenea, se sfințesc livezile și grădinile pentru a fi ferite de dăunători și de urși.

Crucea de aur purtată de ierarhi în procesiune prin cetate, cu mulțime de credincioși urmând cu lumânări — imaginea puterii Crucii binecuvântând spațiul urban.

Troparul sărbătorii este: 'Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.' Acesta este o rugăciune pentru mântuire, binecuvântare, victorie împotriva dușmanilor și protecție prin puterea Sfintei Cruci.