Sf. Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul

Sfântul Proroc Zaharia, preot din neamul lui Aaron, și soția sa, Dreapta Elisabeta, erau înaintați în vârstă și fără copii. Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia, în Templu, nașterea unui fiu, Ioan. Din cauza îndoielii sale, Zaharia a rămas mut până la nașterea pruncului, când și-a recăpătat graiul după ce a scris pe o tăbliță: „Ioan îi va fi numele”. Elisabeta, rudă cu Fecioara Maria, a recunoscut-o pe Maica Domnului la Vizitare, iar pruncul din pântecele ei a săltat de bucurie.

Zaharia provine din ebraicul 'Zekharyah', însemnând 'Dumnezeu și-a amintit'. Elisabeta, din ebraicul 'Elisheba', se traduce prin 'Dumnezeu este jurământul meu' sau 'Dumnezeu este perfecțiunea'.

Tradiția creștină menționează că Elisabeta s-a ascuns cu pruncul Ioan într-o peșteră din munte pentru a-l feri de soldații lui Irod. Sfântul Zaharia a fost ucis în Templu de către aceiași soldați, deoarece a refuzat să dezvăluie unde se afla fiul său.

Iconografia îi prezintă pe Sfântul Zaharia ca un preot bătrân, adesea în veșminte iudaice, ținând o tăbliță cu numele „Ioan”. Dreapta Elisabeta este reprezentată alături de el, simbolizând împlinirea promisiunii divine la bătrânețe.

Troparul subliniază că, prin răbdarea și credința lor, Zaharia și Elisabeta, care au primit pe Înaintemergătorul lui Hristos la bătrânețe, ne arată că Dumnezeu nu uită rugăciunile, ci le împlinește la timpul Său.