Sf. Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul
Sinteză
Sfântul Proroc Zaharia, preot din neamul lui Aaron, și soția sa, Dreapta Elisabeta, erau înaintați în vârstă și fără copii. Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia, în Templu, nașterea unui fiu, Ioan. Din cauza îndoielii sale, Zaharia a rămas mut până la nașterea pruncului, când și-a recăpătat graiul după ce a scris pe o tăbliță: „Ioan îi va fi numele”. Elisabeta, rudă cu Fecioara Maria, a recunoscut-o pe Maica Domnului la Vizitare, iar pruncul din pântecele ei a săltat de bucurie.
Etimologie
Zaharia provine din ebraicul 'Zekharyah', însemnând 'Dumnezeu și-a amintit'. Elisabeta, din ebraicul 'Elisheba', se traduce prin 'Dumnezeu este jurământul meu' sau 'Dumnezeu este perfecțiunea'.
Tradiții
Tradiția creștină menționează că Elisabeta s-a ascuns cu pruncul Ioan într-o peșteră din munte pentru a-l feri de soldații lui Irod. Sfântul Zaharia a fost ucis în Templu de către aceiași soldați, deoarece a refuzat să dezvăluie unde se afla fiul său.
Știați că?
Sfântul Proroc Zaharia a fost ucis de soldații lui Irod între altarul și sanctuarul Templului, conform tradiției creștine și referinței din Luca 11:51. Sângele său s-a închegat pe marmură ca mărturie.
Iconografie
Iconografia îi prezintă pe Sfântul Zaharia ca un preot bătrân, adesea în veșminte iudaice, ținând o tăbliță cu numele „Ioan”. Dreapta Elisabeta este reprezentată alături de el, simbolizând împlinirea promisiunii divine la bătrânețe.
Tropar parafrazat
Troparul subliniază că, prin răbdarea și credința lor, Zaharia și Elisabeta, care au primit pe Înaintemergătorul lui Hristos la bătrânețe, ne arată că Dumnezeu nu uită rugăciunile, ci le împlinește la timpul Său.