Sf. Prooroc Elisei

Elisei a trăit în Israel în secolul al IX-lea î.Hr., fiind ucenicul și succesorul profetului Ilie. A primit mantia lui Ilie și a moștenit o „dublă parte” din duhul acestuia. Printre minunile sale se numără despărțirea Iordanului cu mantia, vindecarea apelor amare din Ierihon, hrănirea a 100 de oameni cu 20 de pâini, învierea unui copil mort și vindecarea generalului sirian Naaman de lepră. Potrivit Bibliei, chiar și osemintele sale au săvârșit o minune, înviind un mort care a fost aruncat în mormântul său.

Numele Elisei provine din ebraicul 'Elisha', care înseamnă 'Dumnezeul meu mântuiește' sau 'Dumnezeu este salvarea mea'. Acest sens este similar cu cel al numelor Isaia și Iisus, sugerând o misiune de mântuire.

În tradiția populară românească, ziua de 14 iunie este cunoscută ca 'Eliseiul Grâului'. Se crede că în această zi grâul înflorește și începe să se coacă, iar oamenii nu lucrează pământul pentru a proteja recoltele de grindină sau alte pagube. De asemenea, se obișnuiește să se ofere pomană pentru cei adormiți.

Profetul Elisei este adesea reprezentat în icoane purtând mantia lui Ilie pe umeri, simbol al succesiunii profetice și al puterii spirituale moștenite. Poate fi înfățișat și cu un toiag sau un sul.

Cel care a primit mantia maestrului și a dublat-o ne arată că adevăratul ucenic nu imită — el crește pe umerii celui care l-a format.