Nașterea Maicii Domnului

Sfânta Maria Mică — prima mare sărbătoare a noului an liturgic. Maria s-a născut în Nazaret, fiica bătrânilor Ioachim și Ana, după 50 de ani de căsnicie sterilă și ani de rugăciune cu lacrimi. Nașterea ei nu e în Evanghelii — e în tradiția Bisericii, care a simțit că momentul cel mai important al pregătirii mântuirii merită o sărbătoare. Fiecare naștere de sfânt e o promisiune; nașterea Măriei e promisiunea promisiunilor.

Maria din ebraică 'Miriam' — posibil 'cea iubită', 'cea amară' sau 'stăpâna'. Cel mai des purtat prenume feminin din istoria civilizației creștine — poartă de 2 milenii peste 100 de milioane de femei.

Sfânta Maria Mică (8 septembrie) marchează sfârșitul verii și începutul toamnei. Tradițional, se culeg viile, se bat nucii și se seamănă cerealele de toamnă. Femeile duc la biserică fructe de toamnă și bucate sfințite, pe care le împart pentru sufletul morților. Este o zi în care se crede că rugăciunile femeilor care doresc să aibă copii sunt ascultate. Peste două milioane de români își sărbătoresc onomastica în această zi.

Iconografia tradițională a Nașterii Maicii Domnului o prezintă pe Sfânta Ana stând în pat, cu pruncul Maria înfășat în alb, înconjurate de moașe și slujnice. Această reprezentare subliniază caracterul intim și plin de căldură al nașterii celei mai importante din istoria mântuirii.

Praznicul Nașterii Maicii Domnului celebrează venirea pe lume a unei fetițe din doi bătrâni drepți, Ioachim și Ana, după ani de rugăciune. Această naștere a adus bucurie lumii întregi, căci prin ea a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, Care a dezlegat blestemul, a dăruit binecuvântare și, stricând moartea, ne-a oferit viață veșnică.