Mutarea Sf. Ap. şi Evanghelist Ioan

Pomenirea mutării la Domnul a Sfântului Ioan Evanghelistul, care a avut loc la adânci bătrânețe în Efes. Cunoscut drept 'ucenicul pe care-l iubea Iisus', el este autorul tradițional al celei de-a patra Evanghelii, a trei Epistole și a Apocalipsei. Este singurul dintre apostoli care nu a murit martir, supraviețuind, conform tradiției, unei tentative de execuție prin fierbere în ulei. A trecut la cele veșnice de bătrânețe, la o vârstă înaintată, probabil între 98 și 104 ani.

Numele Ioan provine din ebraicul 'Yochanan' sau 'Iohanan', însemnând 'Dumnezeu este milostiv' sau 'prin grația Domnului'. A fost numit de Hristos 'Fiul tunetului' (Boanerges), dar a devenit cunoscut ca 'Apostolul iubirii', o transformare profundă a caracterului său.

Din mormântul său din Efes, în fiecare an, pe 8 mai, se credea că izvorăște o pulbere fină, numită 'mana', cu proprietăți tămăduitoare. De asemenea, se spune că la bătrânețe, Sfântul Ioan repeta mereu credincioșilor: 'Fiilor, iubiți-vă unii pe alții'.

Este reprezentat ca un apostol bătrân, adesea cu un chip de adâncă înțelepciune. Simbolul său evanghelic este vulturul, care semnifică înălțimea teologică a Evangheliei sale. Este frecvent înfățișat scriind Evanghelia.

Apostolul iubirii care a trăit cel mai mult ne arată că iubirea este, dintr-adevăr, cea mai durabilă virtute — nu moare, nu oboseste.