Sf. Monica

Sfânta Monica (332-387) a trăit în Africa de Nord, în Tagaste (astăzi Souk Ahras, Algeria). A fost mama Fericitului Augustin, unul dintre cei mai mari teologi ai creștinismului. Timp de mulți ani, aproximativ 17, a plâns și s-a rugat neîncetat pentru convertirea fiului ei, care ducea o viață de desfrâu și aderase la erezia maniheistă. L-a urmat în peregrinările sale în Italia, la Roma și apoi la Milano, unde a avut bucuria să-l vadă botezat de Sfântul Ambrozie în anul 387. A trecut la cele veșnice la Ostia, în drum spre casă, după împlinirea marii sale dorințe.

Numele Monica are o origine incertă, posibil din limba punică sau berberă (pre-latină africană). Este adesea asociat cu latinescul 'monere', care înseamnă 'a sfătui' sau 'a avertiza', și cu grecescul 'monos', 'singur' sau 'solitar'.

Sfânta Monica este adesea reprezentată ca o femeie în rugăciune, cu lacrimi, privind spre cer, simbolizând iubirea maternă necondiționată și perseverența în credință. Uneori este înfățișată în veșminte de văduvă.

Prin rugăciunea stăruitoare și lacrimile neîncetate, Sfânta Monica a arătat puterea iubirii materne, care a biruit rătăcirea fiului său, aducându-l pe calea mântuirii și a credinței. Exemplul ei ne inspiră să nu deznădăjduim niciodată în fața încercărilor.