Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie

Sfinții Mucenici Tirs și Calinic au pătimit în Cezareea Bitiniei, în timpul împăratului Deciu (249-251). Calinic, inițial preot păgân, s-a convertit la creștinism văzând minunile Sfântului Tirs. Tirs a murit în timpul chinurilor, iar Calinic a fost decapitat. Sfinții Mucenici Filimon și Apolonie au trăit în Tebaida Egiptului, în timpul împăratului Dioclețian (284-305). Apolonie, un dascăl, temându-se de chinuri, i-a cerut cântărețului la titieră Filimon să jertfească idolilor în locul său. Filimon, îmbrăcând hainele lui Apolonie, a mărturisit credința în Hristos și a fost botezat în mod miraculos. Văzând aceasta, Apolonie a mărturisit și el, iar amândoi au fost martirizați prin decapitare.

Tirs provine din greacă, „thyrsos”, însemnând toiag împodobit cu iederă și viță de vie, cu un con de pin în vârf, asociat cu zeul Bachus. Calinic, din greacă „Kallinikos”, înseamnă „cel cu biruință bună” sau „învingător”. Filimon, din greacă, înseamnă „cel care sărută” sau „cel iubitor”. Apolonie, din greacă „Apollonios”, înseamnă „consacrat lui Apollo” sau „al lui Apollo”.

Sfinții sunt reprezentați ca patru martiri: Tirs (mărturisitor), Calinic (preot păgân convertit), Filimon (cântăreț la titieră) și Apolonie (dascăl). Adesea sunt înfățișați cu palme de martiri, simbol al biruinței lor.

Troparul lor, glasul al 4-lea, subliniază că, prin nevoințele lor, mucenicii au dobândit cununile nestricăciunii de la Dumnezeu, învingând chinuitorii și zdrobind îndrăznirile demonilor, iar prin rugăciunile lor, Hristos Dumnezeu mântuiește sufletele noastre.