Sf. Mc. Simeon, rudenia Domnului, ep. Ierusalimului
Sinteză
Sfântul Simeon a fost al doilea episcop al Ierusalimului, succedându-i Sfântului Iacov. Era vărul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind fiul lui Cleopa, fratele dreptului Iosif, logodnicul Maicii Domnului. A fost martirizat prin răstignire sub împăratul Traian, în jurul anului 107, la vârsta de 120 de ani. Este considerat o ultimă legătură biologică importantă cu Iisus în istoria timpurie a Bisericii.
Etimologie
Numele Simeon provine din ebraicul 'Shimeon' (Shimon), care înseamnă 'cel care ascultă' sau 'Dumnezeu a auzit'. Titlul 'Rudenia Domnului' este un apelativ liturgic ce subliniază legătura sa de rudenie biologică cu Iisus Hristos.
Știați că?
Sfântul Simeon a murit martir la vârsta excepțională de 120 de ani, fiind unul dintre puținii oameni din Noul Testament cu o asemenea longevitate. L-a cunoscut personal pe Iisus și a condus Biserica Ierusalimului timp de 54 de ani, după martiriul Sfântului Iacov.
Iconografie
Este reprezentat ca un episcop bătrân, cu o înfățișare ce sugerează o viață lungă și plină de experiență, inclusiv cunoașterea personală a lui Hristos. În iconografie, adesea ține în mână un sul înfășurat, simbol al propovăduirii sale apostolice.
Tropar parafrazat
Cel care L-a cunoscut pe Iisus personal și a murit martir la 120 de ani ne arată că a trăi în apropierea Adevărului nu scutește de suferință, ci, dimpotrivă, poate aduce o mărturisire supremă a credinței.