Sf. Mc. Severian
Sinteză
Sfântul Mucenic Severian din Sevastia Armeniei a trăit în secolul al IV-lea și a pătimit pentru credința creștină în timpul persecuțiilor împăratului Licinius (307-324 d.Hr.). De neam boieresc, el i-a încurajat și întărit pe cei 40 de mucenici din Sevastia, prăznuiți la 9 martie, în timpul detenției lor. Ulterior, a fost arestat și el, refuzând să renunțe la Hristos. După ce a fost supus la diverse chinuri, a fost spânzurat pe zidul cetății, cu pietre grele legate de picioare și de gât, astfel dându-și sufletul lui Dumnezeu.
Etimologie
Numele Severian provine din latinescul 'Severianus', un derivat al cognomenului 'Severus', care înseamnă 'sever' sau 'aspru'. Poate fi interpretat și ca 'din Sebastia'.
Știați că?
La înmormântarea sa, un slujitor al sfântului, care decedase recent, a înviat la cuvintele soției sale, pentru a-și însoți stăpânul pe ultimul drum, trăind apoi încă 15 ani. De asemenea, un vultur a adus o cunună de flori și a așezat-o la locul mormântului, indicând astfel locul de odihnă al sfântului.
Iconografie
Este reprezentat ca un mucenic, adesea cu palma de martir, simbol al biruinței asupra morții pentru credință.
Tropar parafrazat
Prin nevoința sa, Sfântul Mucenic Severian a dobândit de la Dumnezeu cununa nestricăciunii. Având puterea divină, a biruit pe chinuitori și a zdrobit îndrăznirile neputincioase ale demonilor. Prin rugăciunile sale, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.