Sf. Mc. Sebastian și Zoe
Sinteză
Sfântul Sebastian, originar din Narbonne (Galia, Franța) și crescut în Mediolanum (Milano, Italia), a fost un ofițer roman în garda pretoriană în secolul al III-lea, sub împărații Dioclețian și Maximian. Creștin în taină, el îi ajuta și îi încuraja pe martirii întemnițați. Descoperit de Dioclețian, a fost condamnat la moarte prin săgetare, dar a supraviețuit miraculos, fiind îngrijit de Sfânta Irene (sau Lucina). După vindecare, s-a reîntors la împărat pentru a-l mustra pentru persecuția creștinilor, fiind ucis a doua oară prin bătăi cu ciomege. Sfânta Zoe, soția funcționarului roman Nicostrat, a fost vindecată miraculos de mutenie de către Sebastian, convertindu-se la creștinism și suferind martiriul prin sufocare cu fum.
Etimologie
Numele Sebastian provine din latinescul 'Sebastianus', care înseamnă 'cel din Sebaste'. Sebaste era un oraș din Asia Mică, iar numele său derivă din grecescul 'sebastos', adică 'venerabil', echivalentul titlului roman 'Augustus'.
Tradiții
Sfântul Sebastian este venerat ca protector împotriva ciumei și a epidemiilor, iar în Evul Mediu, rănile sale de săgeți erau asociate cu buboanele ciumei. Relicvele sale au fost purtate în procesiuni pentru a opri epidemiile.
Știați că?
Sfântul Sebastian este unul dintre cei mai pictați martiri din istoria artei, în special în Renaștere. Sute de opere îl înfățișează legat de un stâlp sau copac, străpuns de săgeți, imagine care a devenit iconică datorită frumuseții tinereții sale și dramatismului rănilor.
Iconografie
Reprezentarea iconografică tipică îl arată pe Sfântul Sebastian ca un tânăr ofițer, adesea semi-nud, legat de un stâlp sau un copac și străpuns de săgeți. Aceasta este una dintre cele mai recunoscute și pictate imagini din arta creștină occidentală.
Tropar parafrazat
Ofițerul care a ales să-l mustre pe împărat a doua oară ne arată că supraviețuirea unui martiriu nu înseamnă încheierea misiunii, ci o nouă șansă de a mărturisi credința și de a-L slăvi pe Hristos, primind astfel o dublă cunună a martiriului.