Sf. Mc. Sava de la Buzău

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău (cunoscut și sub numele de Sava Gotul) a trăit în secolul al IV-lea (334–372) în regiunea Buzăului de astăzi. Născut într-o familie de creștini din neamul goților așezați la nordul Dunării, Sava a dus o viață aleasă de înfrânare, rugăciune și ascultare, slujind ca cântăreț (psalt) în biserica satului său sub îndrumarea preotului Sansala. În timpul persecuțiilor declanșate de regele vizigot Athalaric împotriva creștinilor, Sava s-a remarcat prin fermitatea și curajul de a nu mânca din cărnurile jertfite idolilor și de a-și mărturisi deschis credința în Hristos. În noaptea de Paști din anul 372, o ceată de ostași păgâni condusă de Atharid l-a capturat pe Sava și pe preotul Sansala. După ce a fost supus la chinuri cumplite – bătut, târât prin mărăcini și legat de un lemn –, Sfântul Sava a rămas nevătămat prin harul divin. Văzând neclintirea sa, prigonitorii au poruncit să fie înecat în râul Buzău (Mousaios), legându-i de gât un lemn masiv. Astfel, la vârsta de 38 de ani, Sfântul Sava a primit cununa muceniciei pe 12 aprilie 372.

Sava provine din limba aramaică (Saba / Sabbas / Σάββας), având semnificația de „bătrân”, „înțelept” sau „captiv/eliberat”. În tradiția creștină, numele este purtat cu cinste ca simbol al înțelepciunii duhovnicești încă din tinerețe.

Sărbătoarea Sfântului Sava de la Buzău din 12 aprilie este marcată prin rugăciuni de mulțumire pentru ocrotirea credinței pe meleagurile românești. Credincioșii din zona Buzăului și din întreaga țară îl cinstesc ca pe unul dintre primii mucenici daco-romani/străromâni al cărui martiriu este atestat prin documente istorice scrise. Ziua sa este un prilej de profundă reflecție asupra fermității în credință și a ascultării de Biserică.

În iconografia ortodoxă, Sfântul Sava de la Buzău este reprezentat astfel: Este pictat ca un bărbat tânăr (apropiat de vârsta de 30-38 de ani), cu barbă scurtă și fină, având un chip blând și luminos. Poartă haine specifice cântăreților bisericești din vechime sau îmbrăcăminte simplă de martir, având în mâna dreaptă o cruce de lemn (simbol al muceniciei), iar în mâna stângă un pergament sau o carte de cântări. În fundal este reprezentat uneori râul Buzău sau un lemn/piatră legate cu frânghie, amintind de modul în care a fost dat morții.

Mucenicul Tău, Doamne, Sava, întru patima sa cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori a doborât și a zdrobit îndrăznirile cele neputincioase ale demonilor. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.