Sf. Mc. Ripsimia și Gaiani

Sfintele Ripsimia și Gaiani au făcut parte dintr-un grup de aproximativ 32-37 de fecioare creștine care au fugit din Roma în Armenia, în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian (sfârșitul secolului III - începutul secolului IV). Regele armean Tiridates al III-lea, vrăjit de frumusețea Ripsimiei, a dorit să o ia de soție. Refuzul ei ferm, susținut și de stareța Gaiani, l-a înfuriat pe rege, care a ordonat martirizarea lor. După moartea sfintelor, regele Tiridates a fost lovit de o boală gravă, manifestată prin comportament animalic, din care a fost vindecat prin rugăciunile Sfântului Grigorie Luminătorul. Această minune a dus la convertirea regelui și la creștinarea Armeniei.

Ripsimia: din armeancă, cu semnificația "cea care poartă un șal pe cap". Gaiani: de origine greacă, de la "gaia", însemnând "pământ" sau "țară". Ea a fost stareța și pedagoga grupului de fecioare.

O biserică dedicată Sfintei Ripsimia se află în Echmiadzin, Armenia, sfințită în anul 618, unde se păstrează mormântul ei sub altar. O parte din moaștele sfintelor au fost recuperate după o perioadă în care fuseseră luate de perși.

Fecioare în grup, Ripsimia respingând coroana regală și Gaiani alături — iconografia fermității feminine față de seducția puterii.

Fecioarele care au preferat martiriul față de coroana regală ne arată că libertatea spirituală e mai prețioasă decât orice onoare lumescă.