Sf. Mc. Proclu și Ilarie

Sfinții Mucenici Proclu și Ilarie au trăit în secolul al II-lea, fiind originari din Caliptia, o localitate lângă Ancira (Ankara). Ei au pătimit sub împăratul Traian și ighemonul Maxim. Proclu era unchiul lui Ilarie. El a refuzat să se lepede de Hristos și a fost supus la chinuri, murind străpuns de săgeți. Ilarie, nepotul său, văzând suferința unchiului, s-a declarat creștin, a fost și el torturat și decapitat la trei zile după Proclu, fiind îngropat alături de el.

Numele Ilarie provine din limba latină, de la „Hilarius”, care înseamnă „cel vesel” sau „voios”, având rădăcini în grecescul „hilaros” (vesel, plăcut). Etimologia numelui Proclu nu este clar specificată în surse.

Doi tineri martiri împreună — unul convertind prin exemplu, celălalt urmând imediat.

Cel vesel care s-a convertit la vederea unui martir ne arată că martirul nu moare în zadar — câștigă uneori suflete chiar prin moarte.