Sf. Mc. Polieuct

Ofițer roman din Melitena (Armenia), secolul al III-lea, în timpul împăraților Deciu și Valerian. Era prieten apropiat cu Nearh, un creștin convins. Deși Polieuct nu era încă botezat, a fost luminat de o vedenie și, plin de zel, a distrus idolii romani în piața publică, mărturisindu-L pe Hristos. A fost martirizat prin decapitare, fiind considerat primul mucenic din Melitena Armeniei.

Din greacă Polyeuktos, însemnând „cel mult-dorit” sau „mult-prețuit”. Numele reflectă o persoană dorită de Dumnezeu, care prin credința sa arzătoare a ales martiriul înainte de botezul formal.

Reprezentat în uniformă de ofițer roman, cu cruce și cunună de martir.

Cel care a îmbrățișat credința cu atâta ardoare încât nu a mai așteptat ritualul — Polieuct ne arată că Dumnezeu vede inima, nu formalitățile.