Sf. Mc. Nicandru și Marcian
Sinteză
Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian au fost ostași creștini în armata romană, slujind în cetatea Durostorum (astăzi Silistra), în provincia Moesia Inferior, la sfârșitul secolului al III-lea, în timpul împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu. Ei au refuzat să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor, fiind supuși la chinuri și decapitați la 8 iunie 298 (sau 303).
Etimologie
Nicandru provine din greacă, 'Nikandros', însemnând "biruitor al oamenilor". Marcian este de origine latină, 'Marcianus', cu semnificația "dedicat lui Marte", zeul roman al războiului.
Știați că?
Sfântul Nicandru era căsătorit și avea un copil, iar soția sa, Daria, l-a susținut și încurajat în timpul martiriului. Ei au pătimit alături de alți ostași creștini din Durostorum.
Iconografie
Doi militari în uniformă romană, cu palme de martiri.
Tropar parafrazat
Militarii care au ales credința în fața ordinelor imperiale ne arată că uniforma nu anulează conștiința.