Sf. Mc. Nicandru și Ermeu
Sinteză
Sfinții Mucenici Nicandru, episcopul Mirelor Lichiei, și Ermeu, preotul, au trăit în secolul I, fiind ucenici ai Sfântului Apostol Tit. Au fost martirizați în jurul anului 95, sub împăratul Domițian, pentru că au convertit mulți la creștinism. Au suferit chinuri cumplite, fiind târâți de cai, aruncați în foc (Nicandru a rămas nevătămat) și în cele din urmă îngropați de vii.
Etimologie
Nicandru din greacă = biruitor al oamenilor. Ermeu din greacă 'Hermes' = mesagerul zeilor. Un biruitor și un mesager — amândoi purtând mesajul din temnița spre Cer.
Știați că?
Sfântul Nicandru a fost aruncat într-un cuptor de foc, dar a rămas nevătămat, fiind protejat de un înger.
Iconografie
Sfinții sunt reprezentați ca episcop (Nicandru) și preot (Ermeu), purtând veșminte clericale și simboluri ale martiriului.
Tropar parafrazat
Parafrază incorectă. Troparul lor subliniază că, prin nevoințele lor, au dobândit cununile nestricăciunii de la Dumnezeu, învingând chinuitorii și îndrăznelile demonilor prin puterea divină.