Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa, Maxima
Sinteză
Sfinții Mucenici Montanus, preot, și soția sa, Maxima, au trăit în secolul al IV-lea, fiind daco-romani din cetatea Singidunum (astăzi Belgrad). Au fost martirizați în anul 304, în timpul persecuției împăratului Dioclețian și a cezarului Galeriu, sub guvernatorul Probus, fiind înecați în râul Sava după ce au refuzat să se lepede de credința creștină.
Etimologie
Montanus: din latină 'Montanus' = cel de la munte. Maxima: din latină 'Maxima' = cea mai mare. Cel de la munte și cea mai mare — un cuplu de contraste care s-au unit în credință.
Tradiții
Sfinții sunt prăznuiți pe 26 martie în Biserica Ortodoxă și Catolică. Montanus este considerat primul preot daco-roman cunoscut nominal. Moaștele lor au fost recuperate de creștini după martiriu.
Știați că?
Sfântul Montanus este considerat primul preot daco-roman cunoscut cu numele în istoria Bisericii. Soția sa, Maxima, a mărturisit cu o tărie deosebită credința, cerând să fie martirizată alături de soțul ei, uimindu-l pe guvernator.
Iconografie
Icoanele îi înfățișează pe Sfinții Montanus și Maxima împreună, ca un cuplu de martiri.
Tropar parafrazat
Cuplul care a murit împreună pentru credință ne arată că căsătoria creștină poate fi o vocație până la martir.