Sf. Mc. Leontie, Ipatie și Teodul
Sinteză
Sfântul Leontie era un comandant roman în orașul Tripoli din Fenicia (actualul Liban), în timpul împăratului Vespasian (69-79 d.Hr.). El era deja creștin. Ipatie, un tribun trimis să-l aresteze pe Leontie, s-a îmbolnăvit pe drum și a fost vindecat printr-o minune, chemând pe Dumnezeul lui Leontie. Împreună cu Teodul, un soldat și prieten al lui Ipatie, s-au convertit la creștinism prin învățătura Sfântului Leontie și au fost botezați de acesta. Toți trei au suferit martiriul sub persecuția guvernatorului Adrian.
Etimologie
Leontie provine din greacă, 'Leontios', însemnând „cel de leu” sau „asemănător leului” (de la 'leon' = leu). Ipatie, din greacă 'Hypatios', înseamnă „consul” sau „supremul”. Teodul, tot din greacă 'Theodoulos', se traduce prin „robul lui Dumnezeu”.
Știați că?
Ipatie și Teodul, trimiși să-l aresteze pe Sfântul Leontie, s-au convertit la creștinism prin minunea vindecării lui Ipatie și prin învățătura lui Leontie, devenind ei înșiși martiri. Este un exemplu de martiriu în care cei trimiși să execute au îmbrățișat credința și au suferit alături de cel pe care trebuiau să-l prindă.
Tropar parafrazat
Troparul Sfântului Mucenic Leontie (glasul 4) laudă pe mucenic pentru că, prin nevoința sa, a dobândit cununa nestricăciunii de la Dumnezeu, învingând pe chinuitori și zdrobind îndrăznirile demonilor, cerând prin rugăciunile sale mântuirea sufletelor noastre.