†) Sf. Mc. Ioan Valahul

Ioan s-a născut în 1644 în Țara Românească, dintr-o familie de neam bun și binecredincioasă, în timpul domniei lui Matei Basarab. La vârsta de 15 ani, în toamna anului 1659, a fost capturat de turci și tătari în timpul invaziei care a urmat revoltei lui Mihnea al III-lea. A fost vândut unui turc bogat în Constantinopol, care a încercat să-l silească la păcat. Ioan l-a ucis în legitimă apărare și a fost apoi dat văduvei acestuia. Timp de aproximativ doi ani, a refuzat cu fermitate atât apostazia, cât și propunerile indecente ale văduvei. A fost bătut, torturat și amenințat, dar a rămas neclintit în credința sa. A murit martiric prin spânzurare în 1662, la vârsta de 18 ani, în Istanbul.

Numele Ioan provine din ebraicul 'Yochanan' sau 'Yehohanan', însemnând 'Dumnezeu este milostiv' sau 'Din mila lui Dumnezeu'. 'Valahul' este un etnonim folosit de alte popoare pentru a-i desemna pe românii din Țara Românească.

Este reprezentat ca un tânăr cu chip frumos și pur, adesea în veșminte simple românești sau în zdrențe de rob, purtând palma de martir, simbolizând tinerețea și curăția sacrificate pentru demnitate și credință.

Prin jertfa sa la doar 18 ani, alegând moartea în locul lepădării de credință, Sfântul Ioan Valahul ne arată că sfințenia nu are limită de vârstă minimă și că demnitatea umană și credința nu se negociază în fața niciunei încercări.