Sf. Mc. Haritina
Sinteză
Sfânta Haritina din Amisus (Pont, Asia Mică) a fost o orfană crescută de un creștin evlavios pe nume Claudiu, în secolul al III-lea. A fost martirizată în anul 304, în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian. A suferit diverse chinuri, inclusiv tăierea părului și turnarea de cărbuni aprinși pe cap, apoi oțet pe trupul ars. Pentru a evita pângărirea, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul ei fecioresc a fost aruncat în mare, fiind însă adus la mal nevătămat după trei zile.
Etimologie
Numele Haritina provine din grecescul 'Charitine', având la bază cuvântul 'charis', care înseamnă 'grație', 'har divin' sau 'bucurie'. Semnificația este de 'cea plină de grație' sau 'cea dăruită cu har'.
Tradiții
Sfânta Haritina este numită și 'Sfânta Bucuriei' și este considerată o mare ajutătoare în războiul minții cu gândurile.
Știați că?
După ce i-a fost tuns părul în timpul torturii, acesta i-a crescut la loc imediat, mai lung și mai frumos. Trupul ei, aruncat în mare după moarte, a fost adus la mal nevătămat după trei zile.
Iconografie
Este reprezentată ca o tânără orfană, adesea cu palma de martir, simbol al jertfei sale pentru credință.
Tropar parafrazat
Mielușeaua lui Hristos, Haritina, strigă cu glas mare iubirea sa pentru Mirele Ceresc, pentru care a suferit chinuri și moarte, dorind să împărățească împreună cu El.