Sf. Mc. Haralambie

Sfântul Mucenic Haralambie (pomenit pe 31 mai alături de mucenicii Eusebiu, Hristina și alții) a trăit în primele veacuri creștine, în timpul valurilor de prigoană declanșate de împărații păgâni împotriva Bisericii. Mărturisind cu îndrăzneală credința în Hristos și refuzând să aducă jertfe idolilor nesimțitori, el a rămas neclintit în fața amenințărilor și a chinurilor la care a fost supus. Prin tăria credinței sale, a primit cununa nepieritoare a muceniciei prin tăierea capului. (Deși cel mai cunoscut sfânt cu acest nume este Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, Episcopul Magneziei, pomenit la 10 februarie ca mare izbăvitor de ciumă, sfântul pomenit pe 31 mai împarte aceeași cinstire a jertfei mucenicești).

Numele Haralambie provine din limba greacă (Charalampes / Χαράλαμπος), fiind un compus din chara („bucurie”, „har”) și lampo („a străluci”, „a lumina”). Se traduce prin „strălucitor de bucurie”, „cel luminat de har” sau „bucurie luminoasă”.

În tradiția Bisericii Ortodoxe, pomenirea din 31 mai este o chemare la păstrarea bucuriei duhovnicești chiar și în mijlocul necazurilor. Credincioșii se roagă Sfântului Mucenic Haralambie pentru dobândirea păcii interioare, pentru întărirea sufletului în fața ispitelor și pentru ocrotirea de tot felul de suferințe fizice și sufletești.

În iconografia creștina, Sfântul Mucenic Haralambie (cel din 31 mai) este reprezentat ca un mucenic tânăr sau de vârstă mijlocie: - Poartă veșminte simple (tunică și mantie). - În mâna dreaptă ține Sfânta Cruce – simbolul muceniciei și al biruinței asupra morții. - Chipul său este zugrăvit având o expresie luminoasă și senină, reflectând etimologia numelui său („strălucitor de bucurie”).

Mucenicul Tău, Doamne, Haralambie, întru patima sa cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori a doborât și a zdrobit îndrăznirile cele neputincioase ale demonilor. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.