Sf. Mc. Galaction și Epistimia

Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia au trăit în secolul al III-lea, în timpul persecuțiilor împăratului Deciu. Galaction era din Emesa, Fenicia (Siria de astăzi), fiul unor părinți păgâni, Clitofont și Levkipia, care s-au convertit la creștinism prin monahul Onufrie. Galaction a fost logodit cu Epistimia, o tânără păgână, pe care a botezat-o în secret înainte de căsătorie. Amândoi au hotărât să-și dedice viața lui Dumnezeu, alegând monahismul și trăind în mănăstiri separate pe Muntele Publion. Au fost prinși, torturați și au suferit moarte martirică prin decapitare.

Numele Galaction provine din greacă, de la 'galaktos', însemnând 'al laptelui' sau 'cel lăptos'. Epistimia este de origine greacă, de la 'episteme', care înseamnă 'știință' sau 'cunoaștere'.

Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia sunt adesea reprezentați împreună în icoane, ca tineri sfinți. Uneori sunt înfățișați în veșminte monahale sau cu cruci, simbolizând martiriul și alegerea vieții ascetice.

Troparul lor, pe glasul al 4-lea, laudă pe mucenici pentru că, prin nevoințele lor, au dobândit de la Dumnezeu cununile nestricăciunii. Având tăria divină, ei au biruit pe chinuitori și îndrăznelile demonilor, iar prin rugăciunile lor, Hristos Dumnezeu mântuiește sufletele noastre.