Sf. Mc. Fevronia
Sinteză
Sfânta Fevronia a fost o tânără monahie din mănăstirea din Nisibe (Mesopotamia), care a trăit în secolul al III-lea și a fost martirizată în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian (284-305). A fost educată de mătușa sa, stareța Vriena, și a ales viața monahală de la o vârstă fragedă. Prinsă de soldații romani sub guvernatorul Selin, a refuzat să se lepede de credința creștină și a fost supusă unor torturi cumplite, inclusiv tăierea limbii, spargerea dinților, tăierea sânilor, mâinilor și picioarelor, înainte de a fi decapitată. Lisimah, nepotul guvernatorului, impresionat de curajul ei, s-a convertit la creștinism. A îndurat moartea cu o pace interioară uimitoare.
Etimologie
Numele Fevronia provine din grecescul Febronia, cu o origine mai îndepărtată latină, fiind înrudit cu numele lunii februarie ('februarius'). Semnificația sa este legată de termenii 'a purifica' sau 'purificator'.
Tradiții
În mănăstirea unde a viețuit, pomenirea Sfintei Fevronia era prăznuită anual pe 25 iunie. În timpul privegherii de toată noaptea, sfânta muceniță se arăta în chip minunat, stând în mijlocul surorilor, împlinindu-și locul de mai înainte.
Știați că?
Informația este incorectă. Patronajul nunților și al dragostei conjugale în tradiția ortodoxă rusă, precum și celebrarea 'Zilei Familiei' pe 8 iulie (25 iunie stil vechi) cu Sfinții Petru și Fevronia de Murom ca patroni, se referă la alți sfinți cu același nume, nu la Sfânta Mare Muceniță Fevronia.
Iconografie
Tânără monahie în rasă, cu palma de martir și expresia de pace desăvârșită în mijlocul torturii.
Tropar parafrazat
Monahia care a murit cu pace pe buze în locul celei mai cumplite torturi ne arată că pacea interioară nu depinde de circumstanțele exterioare.