Sf. Mc. Fevronia

Sfânta Fevronia a fost o tânără monahie din mănăstirea din Nisibe (Mesopotamia), care a trăit în secolul al III-lea și a fost martirizată în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian (284-305). A fost educată de mătușa sa, stareța Vriena, și a ales viața monahală de la o vârstă fragedă. Prinsă de soldații romani sub guvernatorul Selin, a refuzat să se lepede de credința creștină și a fost supusă unor torturi cumplite, inclusiv tăierea limbii, spargerea dinților, tăierea sânilor, mâinilor și picioarelor, înainte de a fi decapitată. Lisimah, nepotul guvernatorului, impresionat de curajul ei, s-a convertit la creștinism. A îndurat moartea cu o pace interioară uimitoare.

Numele Fevronia provine din grecescul Febronia, cu o origine mai îndepărtată latină, fiind înrudit cu numele lunii februarie ('februarius'). Semnificația sa este legată de termenii 'a purifica' sau 'purificator'.

În mănăstirea unde a viețuit, pomenirea Sfintei Fevronia era prăznuită anual pe 25 iunie. În timpul privegherii de toată noaptea, sfânta muceniță se arăta în chip minunat, stând în mijlocul surorilor, împlinindu-și locul de mai înainte.

Tânără monahie în rasă, cu palma de martir și expresia de pace desăvârșită în mijlocul torturii.

Monahia care a murit cu pace pe buze în locul celei mai cumplite torturi ne arată că pacea interioară nu depinde de circumstanțele exterioare.