Sf. Mc. Bonifatie
Sinteză
Sfântul Mucenic Bonifatie a trăit în Roma, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, fiind slujitor al Aglaiei, o nobilă romană. Deși inițial a dus o viață păcătoasă, marcată de desfrâu și beție, avea o inimă milostivă. Aglaia l-a trimis în Cilicia (Tars) să aducă moaște de martiri. Acolo, impresionat de suferința creștinilor, s-a convertit, a mărturisit public credința în Hristos, a îndurat torturi cumplite și a murit decapitat în anul 307.
Etimologie
Numele Bonifaciu provine din latinescul 'Bonifatius', însemnând 'cel cu destin bun' sau 'norocos, fericit' ('bonum' = bun + 'fatum' = destin). Această etimologie subliniază destinul său neașteptat de la o viață păcătoasă la martiriu.
Tradiții
Sfântul Mucenic Bonifatie este prăznuit pe 19 decembrie. După martiriul său, moaștele i-au fost aduse la Roma de către însoțitorii săi și așezate într-o biserică zidită de Aglaia.
Știați că?
Din rana Sfântului Bonifatie a curs sânge și lapte, iar acest miracol a dus la convertirea a 550 de păgâni. Aglaia, stăpâna sa, s-a pocăit profund după martiriul lui, și-a împărțit averile și a trăit în evlavie.
Iconografie
Slujitor roman tânăr cu o cruce și palma de martir.
Tropar parafrazat
Cel care a plecat să aducă moaște și a ajuns moaşte ne arată că uneori cele mai importante misiuni se termina altfel decât au început.