Sf. Mc. Anisia fecioara

Sfânta Muceniță Anisia din Tesalonic a trăit în secolul al III-lea sau al IV-lea, în timpul împăraților Maximian sau Dioclețian. Provenind dintr-o familie bogată și credincioasă, după moartea părinților și-a împărțit averea săracilor și a dus o viață de rugăciune. A fost martirizată în timp ce mergea la biserică, într-o zi de sărbătoare păgână a Soarelui. Un soldat a oprit-o și a încercat să o forțeze să se închine idolilor. Anisia a mărturisit că este creștină și, în semn de dispreț față de soldat și de zeii păgâni, l-a scuipat în față. Înfuriat, soldatul a lovit-o cu sabia în coastă, ucigând-o pe loc.

Numele Anisia este de origine greacă, derivând din cuvinte precum 'Hagne' (pură, castă) sau 'ánisos' (unică, fără pereche, inegalabilă). Interpretarea că și-a încheiat viața complet, cu credința pe buze, este o reflecție pioasă legată de martiriul ei.

Credincioșii se roagă Sfintei Anisia pentru vindecarea bolilor gastrice, a tulburărilor intestinale și stomacale, precum și a hemoroizilor.

Sfânta Anisia este reprezentată ca o fecioară tânără, adesea cu o sabie, instrumentul martiriului său, și cu palma de martiră, simbol al biruinței spirituale.

Troparul Sfintei Mucenițe Anisia, glasul al 4-lea, începe cu cuvintele: „Mielușeaua Ta, Iisuse, Anisia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc...” Parafraza oferită este o interpretare modernă a mesajului sfințeniei și martiriului ei.