Sf. Mc. Alexandru și Antonina

Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina au pătimit la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuției lui Dioclețian. Sfânta Antonina, o fecioară creștină din Codramon (Asia Mică), a fost arestată de prefectul Festus și trimisă într-o casă de desfrânare. Sfântul Alexandru, un tânăr soldat creștin de 23 de ani, inspirat de Dumnezeu, a intrat în acea casă prefăcându-se că vrea să păcătuiască. El i-a dat Antoninei hainele sale militare pentru a o ajuta să scape, rămânând el în locul ei. Descoperit, Alexandru a mărturisit fapta și a fost torturat. Antonina s-a întors și l-a înfruntat pe prefect. Amândoi au fost supuși la chinuri, li s-au tăiat degetele de la mâini și de la picioare, apoi au fost unși cu catran și aruncați într-o groapă cu foc, unde și-au găsit sfârșitul martiric la 3 mai 313.

Alexandru provine din grecescul 'Alexandros', însemnând 'apărătorul oamenilor' sau 'protector al bărbaților'. Antonina derivă din latinescul 'Antoninus', semnificând 'din familia Antoninilor'.

Sfinții Alexandru și Antonina sunt considerați întăritori ai credinței, ocrotitori împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, ajutători în necazuri, mahniri și certuri familiale. Se roagă în fața icoanei lor pentru vindecarea bolilor psihice și fizice.

Icoanele îi înfățișează pe Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina împreună, adesea cu Sfânta Antonina purtând veșminte militare, simbolizând actul de curaj și solidaritate creștină prin care s-au ajutat reciproc.

Troparul sfinților mucenici subliniază că, prin nevoințele lor, au dobândit de la Dumnezeu cununile nestricăciunii. Având tăria divină, ei au biruit pe chinuitori și au zdrobit îndrăznelile demonilor, iar prin rugăciunile lor, Hristos Dumnezeu mântuiește sufletele noastre.