Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa
Sinteză
Adrian, un ofițer păgân din Nicomidia, șef al pretoriului, a trăit în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Maximian. A fost martirizat după ce, impresionat de curajul creștinilor torturați, s-a convertit și s-a înscris voluntar pe lista condamnaților. Soția sa, Natalia, creștină în secret, l-a susținut și încurajat în temniță. Adrian a murit prin tăierea sau zdrobirea membrelor, iar Natalia a fost prezentă, recuperând o parte din moaștele sale. Ea a adormit în Domnul ulterior, după o vedenie.
Etimologie
Adrian provine din latinescul 'Hadrianus', însemnând „cel din Hadria” sau „de la Marea Adriatică”. Natalia vine din latină, 'Natalia', cu sensul de „ziua nașterii” sau „Crăciun”.
Știați că?
Adrian s-a înscris singur pe lista condamnaților, declarând: „Scrie că și eu sunt creștin.” Când împăratul l-a întrebat dacă și-a pierdut mințile, el a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!”
Iconografie
Adrian este adesea reprezentat ca un tânăr, uneori în lanțuri sau cu o nicovală. Natalia este înfățișată alături de el, ținând o cruce sau o parte din moaștele soțului ei.
Tropar parafrazat
Soțul care s-a convertit văzând curajul altora și soția care l-a susținut până la capăt ne arată că dragostea conjugală, întărită de credință, poate fi o cale spre sfințenie.