Sf. Mc. Achilina

Sfânta Muceniță Achilina din Biblos, Fenicia (astăzi Jbeil, Liban), a pătimit în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian, în jurul anilor 293-303. Născută într-o familie creștină, a fost botezată de mică și, la vârsta de aproximativ 15 ani, propovăduia cu zel credința creștină altor fete, îndemnându-le să nu se închine idolilor. Denunțată prefectului Volusian, a refuzat să se lepede de Hristos sub torturi cumplite, inclusiv introducerea unor țepi de fier înroșit prin urechi până la creier. Lăsată să moară și aruncată în afara cetății, a fost vindecată miraculos de un înger. A doua zi, a revenit în fața prefectului, care, înspăimântat, a poruncit decapitarea ei. Sfânta Achilina a murit prin tăierea capului, dându-și sufletul lui Dumnezeu.

Numele Achilina provine din greacă, 'Achillina', sau latină, 'Aquilina', și este legat de eroul mitologic Ahile, sugerând forță și curaj. Poate fi interpretat și ca 'mică acvilă' sau 'vultur', simbolizând o persoană neînfricată și neînvinsă în fața morții.

Sfânta Achilina este adesea reprezentată ca o fetiță sau o tânără fecioară în veșminte simple. Iconografia sa include, de obicei, un instrument al torturii, cum ar fi țepi sau cuie în zona capului sau a urechilor, și palma de martir, simbol al biruinței asupra morții.

Tânăra fecioară Achilina, plină de dragoste pentru Hristos, a mărturisit credința cu glas puternic și a îndurat chinuri cumplite, arătând că sfințenia nu are vârstă. Prin jertfa ei curată, ea ne învață că inima liberă de frica lumii poate crește în harul divin.